Să dau cu-al vorbei

unei

Cât de profund e să te plimbi
prin frig și ploi mărunte,
să te vezi singur ca-ntr-o imagine
aproape apocaliptică,
într-un parc,
poate, chiar și-ntr-o librărie;
să te vezi pendulându-ți
mâinile pe lângă corp,
reci ce-i drept,
dar fără să le ascunzi
în fața naturii
și să te tot îndrepți
spre destinații necunoscute
ca și cum pașii te-ar gândi pe tine.
Aici e declinul,
majoritatea ies în oraș
doar când se poate fuma
pe o terasă, în rest,
terasele-s lipsite
de tot ce-i spiritual,
dar, poate că, și nu mă înșel,
acești majoritari
stau liniștiți în case,
citind, cu o cană aburind
lângă ei
și eu îi critic nevăzut;
legea asta cu fumatul e un paradox
pentru că,
încă nu am văzut oameni
tremurând de frig
în fața blocului.
În fine, în fața Penitenciarului,
un tânăr și o tânără,
(astăzi trebuie specificat)
se sărutau cu foc și tot încercam
să-mi imaginez dacă e o simplă
eliberare sau,
o grea condamnare.

Tortura tăcerii

lui Constantin Hagea

printre plânsete și lacrimi
într-o tăcere austeră
cenușie dureroasă
se sting din viață trupuri grele

din tăcere în tăcere
niciun urlet nu se-aude
se sting tăcuți
bătuți și singuri
oameni ai istoriei mele

Tăcera a fost utlizată ca instrument de tortură în pușcăria de la Râmnicu Sărat, unică în acest fel; până și gardienii îi băteau pe detinuți în tăcere, fără vorbe și înjurături, doar pentru a se face mai bine auzit bastonul din mâna gardianului comunist. Corneliu Coposu spunea: Vreme de opt ani de zile nu am putut scoate niciun cuvânt, iar la ieșirea din închisoare, uitasem să vorbesc! Victor Rădulescu Pogoneanu, fiul lui Ion Rădulescu Pogoneanu, era paralizat pe jumătate și era întins pe pat pentru că nu putea sta în picioare și cu toate aceste, gardienii îl băteau în timp ce era întins.      

Gând

Capitalismul contemporan nu reprezintă altceva decât, ceva ore suplimentare dintr-un regim brutal care, culmea, la 14 decembrie 1955, România, prin acest regim adera la ONU, adăpostită cumva între zidurile zăbrelite ale celulelor de anchetă și smulgea cu forcepsul mărturiile unor oameni nevinovați pentru că au fost considerați de către partid o amenințare. Așa s-a consolidat noul regim în România, cu forța și, de asemenea, capitalistul actual, trecea de la cizma bolșevică, la pantoful capitalist, frumos lustruit și modern, dar sub același imperiu. Partidul comunist n-a murit, s-a reinventat și votați cu el în continuare.

Ceea ce este

unei domnițe care nu mi-a deschis ușa în urmă cu două decenii

privindu-te, îmi dau seama
că tu poți fi esența iubirii
și poți fi pentru mine
ceea ce este cuvântul pentru carte,
ploaia pentru viață,
toamna pentru castan,
vioara pentru muzică,
albina pentru flori,
iubirea pentru suflet,
strugurii pentru vin,
nostalgia pentru poezie,
singurătatea pentru poet.