Capitalismul contemporan nu reprezintă altceva
decât, ceva ore suplimentare dintr-un
regim brutal care, culmea, la 14 decembrie 1955, România, prin acest regim
adera la ONU, adăpostită cumva între zidurile zăbrelite ale celulelor de
anchetă și smulgea cu forcepsul
mărturiile unor oameni nevinovați pentru că au fost considerați de către partid
o amenințare. Așa s-a consolidat noul regim în România, cu forța și, de asemenea, capitalistul actual, trecea de la cizma
bolșevică, la pantoful capitalist, frumos lustruit și modern, dar sub același
imperiu. Partidul comunist n-a murit, s-a reinventat și votați cu el în
continuare.