printre plânsete și lacrimi
într-o tăcere austeră
cenușie dureroasă
se sting din viață trupuri grele
din tăcere în tăcere
niciun urlet nu se-aude
se sting tăcuți
bătuți și singuri
oameni ai istoriei mele
Tăcera a fost utlizată ca instrument de tortură în pușcăria de la Râmnicu Sărat, unică în acest fel; până și gardienii îi băteau pe detinuți în tăcere, fără vorbe și înjurături, doar pentru a se face mai bine auzit bastonul din mâna gardianului comunist. Corneliu Coposu spunea: Vreme de opt ani de zile nu am putut scoate niciun cuvânt, iar la ieșirea din închisoare, uitasem să vorbesc! Victor Rădulescu Pogoneanu, fiul lui Ion Rădulescu Pogoneanu, era paralizat pe jumătate și era întins pe pat pentru că nu putea sta în picioare și cu toate aceste, gardienii îl băteau în timp ce era întins.
