Început de februarie

unei

cât de mult mi-am dorit
să te duc în librăria
La două bufnițe
pentru că mi-ai mărturisit
cum că, ești cafegistă
și acolo, amândoi,
am fi putut savura cafeaua
sub imperiul unei liniști totale,
contemplând romancieri consacrați,
romancieri pe care-i putem plânge,
poeți nebuni, sinucigași chiar,
eseiști, pe care, dacă-i citești
ai impresia că ne sunt contemporani
și prin scrierile lor, parcă,
ne-ar face să tremurăm
cu un frenetism dubios, ciudat chiar...

aș închide porțile librăriei
imediat după lăsarea amurgului
și aș dărâma cu tine toate cărțile
iubindu-te
ca nu cumva să-ți rămână
un gust amar de pe urma
cafelei care-i atât de bună...