Ce jale!, că ai trecut pe aici

mă cuprinde o lehamite de timp,
de tenebre, de liniște, de vid;
ai fost viscol în amintirile plecării,
ce jale!, că ai trecut pe aici.

mă cutremură ideea că sunt,
că reflectez singur gonit în vânt;
se scutură timpul de amintirile mele,
ce jale!, că ai trecut pe aici.

un infinit tulbure se clatină în mine,
emoționat, pătruns de demiurg;
însemnate stări țâșnesc din mine,
ce jale!, că ai trecut pe aici.

căci trecutul îl am și-l port în mine,
infeabile fragmente pe care le urăsc;
n-aș schimba ceva din ce-a fost înainte,
ce jale!, că ai trecut pe aici.