mă trezisem înainte de amurg
amurg cu vin cu violin;
citisem în Pilde că vinu-i batjocoritor,
băuturile tari sunt gălăgioase;
orcine se îmbată cu ele
nu este înțelept...
trebuie spus, totuși, că resemnarea-i senină
și, chiar dacă, de multe ori plecăm devreme
habar n-avem spre că pășim
și fără milă nu suntem înțelepți
și ne tot gândim că suntem în hău
și alunecăm tot mai jos
și tot mai jos
fără să mai cunoaștem termenul.
poate ar fi mai bine să revin peste ani,
să mă închid într-o cameră,
cum spunea Noica și după ani de absență
să-mi scriu plânsul
sau să mă plâng neîncetat...
remarc totuși
că-mi dezgrop secretul,
că-n murmur mi-e natura sălbatică
și vinul miroase tot mai tare
în odăița asta cu pereții albi.
cum ar fi să stai la o masă pătrată
singur
să-l asculți pe Bach sau Albinoni
și să-ți imaginezi că n-ai existat niciodată
