Asemeni unui înger

Tu eşti asemeni unui înger care
traversează iadul fără
să-şi păteze aripile cu smoală.

Nu te-a atins nici o ticăloşie,
nici un compromis nu ţi-a
secţionat fiinţa.

Eşti tu, tu în adormire, în freamat
şi în gând. Singură păşeşti nefiinţă,
singură eşti pe-al tău mormânt.

Simt pentru "ea" o adevărată dragoste

Trec de la încântare la extaz,
de la extaz la spaimă.
Simt sub mine hrube în care
cobor cu grijă sau lunec,

zăresc câmpii întinse, luminate
de un soare nefiresc, singur.
Trăiesc în acest univers cu ochii
deschişi privindu-mă-n lacrimi.

Mă văd zdrobinu-mi cuvintele-mi
rostite, alergând într-o toamnă întunecată,
plină de încântare, de noiembrie,
de vânt şi lacrimi...

O noapte sacramentală

Păşesc în negura dreptăţii
retras şi plin de gând,
cu vocea-mi înecată,
cuvântul cunoscând...

Păşesc în bezna morţii,
a timpului pierdut
şi plâng în calea-mi nopţii,
plâng pierdut în fum.

Mor târzaiu în noapte,
mor supus de gând,
retras mă simt tomnatic,
efemerul cânt...

Nu plâng, ba plâng iubito
în toane mă găseşti
şi nu-s decât un nimeni,
un nimeni ne-nţeles!

Un adevăr ascuns

O toamnă târzie
sufla în spuza timpului.
Abia spre sfârşitul lui
noiembrie cerul începu
să se întunece...

Hei, mândră privighetoare

Hei, mândră privighetoare
ce-mi rămâne din tine?
Amintirea, gingăşia ta,
surâsul tău uşor, diafan,
înmiresmat,

imaginea ta plutitoare, caldă,
şi nespus de dulce a celei vii,
mai dulce chiar decât cea vie,
pentru că ştiu prea bine că într-o zi

mă vei părăsi fără urmă, iar eu,
eu unde voi rămâne? Eternitate?
Eternitatea îmi năruie plăcerile!

Amintirea ta o voi purta în veci,
fanotmă iubită, pisică voluptoasă
plină de gânduri ca un cireş
de flori în amurg de primăvară.

Aşează-te pe un singur trandafir,
unul singur, fără spini, ca nu cumva
să-ţi răneşti ghearele, să nu-ţi înţepi
amintirile şi poate uitările tale.

Adu-ţi aminte de o singură floare,
roşie, albă... să fie pe placul
ochilor tăi ca la vedere să fiu
ceea ce tu îţi doreşti, ceea ce tu vrei.

Destinu-i doar o vorbă şi vorbele sunt vide!

Scrie-mi cu lacrimi atingerile tale,
şoaptele pe care tu le-ai rostit.
Scriele în nori, în amurg...
Voi privi spre cer şi voi înţelge!

Trandafirii

Trandafirii s-au scuturat,
încetul cu încetul, din
pricina vibraţiei, şi-au luat
zborul, unul câte unul...

Revelion

Ce prostie să serbezi cu atâta încăpăţânare trecerea unui an în sosirea altuia. Obligaţia şi dreptul lor să vină şi să treacă. Lumea asta, bătaie de joc în faţa timpului. Şi să te mai şi bucuri că anul s-a pierdut şi despre celălalt nu ştii nimic în ce te priveşte.