I
Anxios, intins pe pat
Afundat, in patul moale,
Inconjurat de peretii albi
Ce vor sa-mi spuna-n soapta.
Ma gandesc la tine...
La milele ce ne despart.
As vrea sa fiu cu tine,
Sa-ti vorbesc si sa te am.
Of! Cat imi lipsesti!!!
Sunt aici fara speranta,
Cu moarte, agonie si dispret
Visez cat esti de departe.
Ai fost fata, care mi-a dat iubirea.
Ai fost fata, de care mi-a pasat,
As vrea sa-mi intelegi gandirea,
Iubirea, ce in urma am lasat.
Ii greu, o seara neagra ma umbreste
Ma tine strans, captiv in lumea mea
Clipesc inchis, sa te pot atinge,
Raman inchis, sa te pot vedea.
Nu-i deschid, te teama ca ma voi frange
Ii las inchisi, inchisi in sinea mea
Nu-i deschid, ca vei disparea-n secunde
Secundele din viata mea...
Te priveam, ca printr-un geam
Patat, zgariat, inlacrimat
Iti priveam trupul
Rece, pustiu si solitar...
Pozele tale, ce in cufar au ramas
Le privesc, cu zdravana admiratie
Le ating domol, cu patima si har
Te simt aproape, aproape-n viata mea.
Departe sunt eu, cu inima ta
Departe sunt eu...ma vei astepta?
Departe sunt eu, de ochii tai
Departe, departe esti tu, iubirea mea.
II
Te simt, atunci cand ploua
Stropii, imi aduc aminte
De lacrimile varsate de dorul tau...
Te simt, atunci cand este cald.
Caldura ma face sa simt
Mangaiera si atingerea ta profunda.
Te simt cand este toamna,
Fiecare frunza cazuta la pamant
Este un sarut al tau,
Pe buzele mele reci, uscate si pierdute.
Te simt cand ninge, erai ca un fulg.
Te topeai in preajma mea.
De dorul zilelor trecute
Raspandesc un gand fior
Sa fiu cu tine-n zilele gasite,
Gasite in somnul meu.
Pierdut in lumea mea uscata
Pasesc in fata umbrei mele
Alerg de ea, ma-scund de tine
Refuz zilele ce-au mai ramas.