Zbucium

In somn profund, ma innec cu lacrimi,
Lacrimi insangerate din ochii mei...
As vrea sa ma trezesc in lanuri infrigurate
As vrea orice sa vreau, daca tu vrei.

E trist, o agonie aspra, inflacarata
Ma tine strans, in lumea mea pustie
Ma zbat in versuri si in cuvinte
Sa gasesc o cale, o iesire...

Aproape mort, cu pixul pe hartie,
Ma-ncurc in mrejele iubirilor tarzii
Si lumea mea cea rece si pustie,
Poarta-si deschide ca sa vii.

Ar trebui sa scriu cu sangele-n lut
O carte-a Pamantului, noua,
Poveste a poetului mut
Ce-a rupt o lume-n doua.

Ar trebui sa-nnec pamantul
In lacrimi de mine varsate,
Sa fac sa-nceteze cantul
Padurilor si pasarii moarte.

Ar trebui sa daram puntile
Tacerii, ce stau intre noi,
Sa fac sa rasara soarele
Sa urce pe cer pentru noi doi.




                                  Kalliope & Diabollique