Pierdut in versuri

In zile negre de cosmar
Indur multa suferinta,
De la ce ce ma creat
De la el, om fara biruinta.

De ce ma faci mereu sa plang?
Nu sunt eu copilul tau?
De ce ma faci mereu sa sufar?
Sa fiu sumisiv...si tu stapane?

Cat am suferit, cat sufar,
Cat voi suferi nimeni nu va sti
Nici chiar eu, suflet ratacitor
Pierdut in lumea asta din beton.

Sterg temut lacrimi pe obraz,
Ma sterg de palma sora
Vreau sa par lucid cu mine
Dar sufletul, nu-i emblema pentru tine.

Ma uit in mine, vad adanc
Ma uit in mine, vad lac de lacrimi
Intuneric, liniste deplina
In trup si suflet, fara poticnire.