Te privesc de după lacrimi

Ai chipul ca o floare!

Un căpşor împodobit cu
părul tău castaniu închis,
cu ochii ca nişte fântâni
violete de pasiune şi
buze ca petalele de trandafir...

Simpla ta frumuseţe îmi
umple ochii de lacrimi!

Oh, eşti aşa de sfioasă
şi aşa de blândă,
domneşte ceva de copil în tine,
o puritate puerilă,
o puritate de văzduh...

Mă las copleşit de veneraţie
când mă gândesc la minunatul
suflet ascuns în acel corp
de fildeş!

Eşti minunată când mă strigi pe nume,
când îmi venerezi chemarea,
când mă priveşti cu ochii tăi
afundaţi ca într-o fântână de vis...