Buzele ei ca florile
atinseseră obrazul veştejit
al băiatului timid,
încălzindu-i pleoapele lui reci.
Ea, ea semănă cu un trandafir
pe lângă el, el doar un pumn
de oţel, o pată de culoare,
un zâmbet aspru ...
"N-a rămas candelă din memoria
mea pe care să n-o fi stins!"
E o luptă fără sorţi de izbândă!