O moarte programată

Închide-ți ochii-n timp de-ardoare
cu saltul tău pășit spre "nemurire",
întinde-te-n asfaltul crud de moarte
ce te va duce-n neant și fericire.

Regretă-ți viața chinuită
nici zâmbete n-ai întâlnit,
aruncă-te în golul morții
ești liber să plutești în infinit.

N-ai iubit decât povara,
lumea aspră te-a chinuit
ai fost și tu cândva un zâmbet
atunci când tu, tu te-ai născut.

Acum ți-e timpul, timpul vieții
să clarifici deznodământul suferind
să crezi că tu în rai vei plânge
dar infernul te-a primit.

Și plângi plutind spre zări morbide
trupul tău ce e de lut
pământ au fost strămoșii noștrii
pământ ești tu în asfințit.