Perindarea veacurilor

Acest tablou al vârstei mele,
al irealității dramatice ce-mi
duce identitatea în neant
și singura-mi dorință infirmă,

însetată de devenirea nerăbdătoare
în repaosul îmbrățișat cu trupul
veșnic țâșnind din amurgul
sângelui nostru, al meu...

Această orbire de a iubi,
acest calvar de amurg neînsorit,
această veșnicie ce o visez
și această stare de viață nelegitimă;

toate-mi sunt gemetele mele,
strigătele surde în fața nimicniciei mele
și acest veac plin de onoruri îmi e
doar un gând sublim.