Caracter meditativ (Personajului empiric)

Găsindu-te, mi-ai întrerupt
șirul gândurilor mele, șirul
pesimist al stării, al vremii;

eram ca și țărmul unei mări,
dominat de valuri, dominat
de pesimismul uitării în amurg.

Acum, acum nici ochii nu-i mai închid,
răpesc raze de soare clipind
și-n jurul meu ești ca un nimb,

un nimb ce mi-a conturat ființa...
Răsăritul e zâmbetul pământului,
amurgul, o clipire a ochilor tai;