Gândul zilei

„Durerea are sensul pe care eu l-am ales!”

Marasm

Rămân cu ochii-n nevăzut

și exalt asupra gesturilor voastre,

mă dezgust în asemenea melancolii

și plâng mânat în neantul singurătății. 

Sunt gelos pe toți fericiții

și mă oblig să putrezesc lângă zâmbetele voastre,

lângă nostalgia de-a fi un nimeni,

lângă decorul dezrădăcinat al neantului. 

Utopia narcisiacă mi-a dezvăluit adevărul,

mi-a șoptit decăderea mea în ochii ei

și în tot acest timp, eu așteptam să plângă norii

și vocea ei să plângă lângă trupul meu.

Gândul zilei

Norii au o singură obsesie; să plângă.

Gândul zilei - Empirism

„Dorință nebună de vocea ei și asta mă face să mă simt mediocrul căzut în neantul descentralizat al utopiei. Empirismul meu s-a risipit în timpul robiei mele de-a asculta vocea ei pătrunzătoare. M-aș sinucide, dar acest act ne egalizează pe toți. Îmi pierd lacrimile cu fiecare pas creat și mă pierd în uitarea vocii ei, în uitarea că am fost în gândul ei și toate cuvintele mele s-au risipit în amurgul veșnic din sufletul ei pătimaș.”

Pozitivismul amăgirilor

Plâng în brațele mele

și pereții odăii s-au învinețit de frig,

fereastra mea este deschisă

și eu stau și plâng și plâng demult.

Mi-aș dori ca soarele să apună,

mâine să nu fie o nouă zi,

aș vrea eternul amurg să-mi fie

dorul meu nebun de-a fi nebun. 

Sunt zile grele, zile-ndurerate

și-aceste zile nu se șterg din vis,

norii sunt zăveasă-nlăcrimată,

afară-i frig și eu pierdut.

Mă-ncântă labirintul singurătății,

locul în care m-am rătăcit demult,

sceptic sunt spre ușa fericirii

nu mai insistați, sunt mort demult!

Epuizat de chin

Mă închin în fața neantului

și pe această alee mărginită de arbori

mi-am zidit piedestalul unui bust inexistent;

nu mi-am creat idoli, dar

singurătatea aceasta bolnavă și târzie

îmi este seva vindecării mele.

Sunt rană nevindecată și

ecoul pustiului sună în mine

ca turnul unei biserici.

Am fost zămislit  într-o lume

pe care nu o înțeleg,

într-o lume născută din tristețe

și dragoste mizantropică, inefabilă și,

a ajuns să fie o sinucidere existențială,

pură, suportabilă și mediocră.

Nu știu din ce adâncuri mai scriu,

nu știu,

dar nu depun nicun efort!

Zădărnicia amurgului

Într-o lume unde domnește timpul

m-am transformat în uitare,

într-un mit al vinovăției și-al ezitării;

prin aceste stări, eu sunt

inima pământului, Babilonul,

o cascadă de impresii și

un ratat genial. 

Gândul zilei

Zădărnicie!

Te-am inventat pierdându-te

Un suflet melodios: Nimeni nu s-a gândit la ea mai mult decât mine. M-am hrănit cu vocea ei. (Empirism)

Durere-i lumea toată

durere sunt și eu;

empiric gând mi-e lumea toată,

mi-e dor de tine,

gândul meu.

Murim toți uitați de lume

și clipa noastră a apus,

mă-ntreb să știu

de luna îmi apune;
durerea ta mi-este sfârșit?