Izolarea mea în lume

Am coborât în adâncimile vieții,
în pasul creat din chin și dor;
mă tem de moarte și de tine,
fiindcă o simt și plâng în dor.

Un cântec trist se mai aude,
un foșnet vid de călător,
pierdut printre părinți și rude,
printre cuvinte, timp și stări.

De-ar fi să mor în aste clipe,
de-ar fi să plec în pași grăbiți;
sunt singur și grăbit în astă lume,
singur voi păși în asfințit.