Victima năruirii timpului

În primăvăraticul zefir al uitării,
în groaza degradării dintre noi;
noi, iubito suntem taina
unei lumi apuse peste noi!

Știi tu oare cine suntem?,
ce plăcere, ce durere ne-a unit?,
dar uităm că suntem  taina
unei lumi apuse peste noi!