Gând

Prietenia dintre doi oameni ar fi trebuit să fie ca Universul, în expansiune. Îți arunci toată încrederea în el și-ți dai drumul în acea relație ca-ntr-un picaj infinit, fără să pui la socoteală că ceva te-ar putea zdrobi în tot cursul căderii tale. Culmea, tot timpul se întâmplă să fii mințit și după ce-ți arunci sufletul în golul suprem, realizezi că acel univers are un final și te zdrobești de el cu cea mai adâncă durere rămânând acolo, sfâșiat.