Gând

Isaia mărturisește undeva în capitolul 42: Și totuși poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri, și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: Dă înapoi! – parcă, pușcăriile comuniste. Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? – parcă, niciun contemporan. Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor? – o mână de oameni. Asta se întâmplă cu poporul român, un popor ce nu-și acceptă trecutul și nu dorește să ia aminte la viitor. Un popor care se încăpățânează să nu mai învețe. Spunea Nae Ionescu undeva: „Cu cât o națiune e mai formată, cu atât asimilează mai puțin! Să ne înțelegem.”