Sub freamăt

Cu lacrima dansându-ți pe obrazul stâng,
Pe o bancă tristă, te văd tremurând;
Prevăd în amuțire drumul spre colind,
Spre sânu-ți gol de zare, te iubesc visând.

Un cântec de vioară ce apune sfânt,
Acolo-i Boccherini și te văd plângând;
O spaimă mă cuprinde și gândesc mimând,
Să gust din vinul serii, la pieptu-ți muribund.

Și mâna ta cea sfântă o găsesc timid
Mă clatin în iubire pe-acest pământ sordid;
Retrăiesc cu tine refrenul de demult
Slăvindu-ți în neștire, trupul fremătând.

Mirajul întâlnirii, feeric și divin,
Scăldat în frumusețea amanților cuprinși...
De strigătul nădejdii, tainic și sublim,
Îți sorb prezența vie sub cerul sângerând.