Gând

Simion Ghinea, spunea că, interiorul din mansarda lui Cioran, seamănă leit cu aforismele lui; nimic de prisos sau în minus, ci numai atât cât trebuie. Aș fi dat, chiar și astăzi, orice să mă rătăcesc printre lucrurile lui Cioran, să mă sufoc chiar, în acel spațiu lipsit de zorzoane, simplu. Cioran va fi mereu ca Universul, în expansiune; oricât de profund l-am citit și recitit, nu-i voi da de capăt niciodată.