Plimbarea

unei

Numai plimbarea și frigul ne unise
Nici n-aș fi crezut, sunt aiureli -
Am așteptat necruțător în noaptea,
Să te sărut sub arborii greoi.

Treceam pe lângă case pustiite,
De mână te-am suprins de-atâtea ori;
Dormea orașul, strada buimăcită,
Te-aș fi sărutat de zeci de ori.

O, ce vremi de despărțiri puerile,
Frumoasa mea, te-aștept cu un poem;
Străbat fiorul cu brațele-mi deschise,
Viscolul să mi te-aducă înapoi.

Ne-om săruta în vremea frământării,
Abia acum mi-ai spus de dor;
Te văd în clipe de măreție,
Când totu-i trist, neiertător.