O mută toamnă mă năpădește iar
Și, vai, uneori ești cu mine iar;
Lungă e noaptea fără tine iar
Și mor pe alocuri gândindu-mă iar.
Bufnește vioara în prag de amurg
Himere zâmbesc pe cerul amurg;
Mirifică noapte, în singur amurg
Era o odaie și-n tine amurg.
Nici astăzi nici mâine nu te-oi vedea
Destul e-ntuneric și n-oi mai vedea;
Gânduri izbesc și ne-om mai vedea
Totul e jale când vom vedea.
Desculț printr-o viață lipsită dor
Simt starea unei de care mi-e dor;
Și-n tine se nasc zile de dor
Găsindu-ți o lacrimă de care ți-e dor.
