Știam că vom ajunge aici! (Empirism)

Praga, Florența,
Bach,
Cioran, Paler, Nichita...
îmi trebuiesc toate acestea,
înainte de-a muri!

Mi-ar trebui și dragostea ta,
respirația ta pătrunzătoare,
aerul existenței tale,
privirea ta și dragostea.

Am nevoie de tine ca de ploaie
și îmi aduc aminte de fiecare lacrimă
vărsată pentru mine și
ochii tăi, plânși, ce sunt ca
două stele rătăcite în neantul terestru.

Nu te-aș fi putut uita
și realizez după veacuri ce
înseamnă singurătatea, tristețea
de a fi singur sau singurul...

Mi-am oferit melancolia tristeții
și gripa singurătății.
Scepticul iubirii și-al pasiunii,
muribund al scrisului
și-al clipirii...

Ce viață mi-aș fi oferit lângă tine
și nu mai sunt om de-atunci,
nu mai sunt poet, nici gând,
sunt doar regret, o lacrimă și-un cânt.

Sălbatic printre oameni,
nomad printr-un oraș pierdut,
o floare printre ciulini
și-un obraz înecat de lacrimi...

Gândul zilei

Corupția este arma mediocrității!

Lăuntric

Vreau să uit ridicolul nașterii,
aiureala viețuirii și
tot acest calvar al ochilor deschiși.

Veghez pe un așternut de ghimpi
în timp ce alții
visează pe unul de petale.

Vreau să mă ridic la demnitatea singurătății,
să nu apun precum soarele
și să mă port veșnic pe spini.

N-am găsit în mine
nici un izvor mângâietor,
nici o stare de zâmbet
și totul, totul e zadarnic.

Orice formă de nostalgie m-a răpus,
orice formă de gând
e apocalips înăbușit.

Nu-mi rămâne decât forma morții,
starea singurătății în pragul
impus de mine...

Gândul zilei

Chinul fericirii mă aruncă în singurătate!

Nevederi

Nu mă cunoști. Nu mă știi, ci doar îți imaginezi.
Acest vals nu-i obositor, nici sfâșietor.
Acum mă zărești, acum închizi ochii și mă visezi
în fața ochilor tăi. Sunt doar o adiere - pesimistă,
valsăm în acel salon de gheață de care amintești.
Valsul e prea pasional, dar nu prea pasional pentru noi
și îți frângi iarăși suflarea, pleoapele ți se închid...

Nu, nu valsezi singură, căci eu te conduc, dar nu ne zărim,
și trupul îți este ca o lalea în brațele mele și te lași
condusă în toamna mea - de-acum fi-va balet.
Trist e-acest salon de gheață de care tu vorbești,
și prea fierbinte-ți șoptești luminile-ntre gene,
și nu te opri, nu, nu te opri din acest dans al "nevederii",
din acest dans al neuitării...

Nu sunt!

Gândul zilei

Sufletul mi-e ca un puț, de-o adâncime întunecată!

Grăbit spre neant

De-aș fi avut taina sinuciderii
fără întrebări,
mi-aș sfârteca trupul în mii
de dureri
și sufletul
mi-ar fi epava eșuării, al dezgustului.
Mi-e silă de mine și de toți
și mi-e dor de un gând dureros,
un gând cu răni adânci,
un gând singur,
pierdut.

Mi-aș azvârli lacrimile spre voi
și v-aș îneca în propriul meu gust.
M-ați striga din adânc
și surd aș fi
pe malul lacrimilor mele...

De-aș putea să cad în extazul clipei,
să părăsesc prezentul
și să mă transform
în neantul nepriceput de voi.

Gura îmi e plină de lacrimi
și esența sângelui
îmi invadează trupul.
Unghiile îmi cad și epiderma
îmi tremură de dorul singurătății,
al sfârșitului, al amurgului
și-al liniștii de cimitir.

Nu mi-am putut duce traiul
fără un gând libelulic
și toată starea aceasta
m-a descompus înzecit,
m-a răsfirat ca pe o cenușă...