Gândul zilei

Sunt umbra unui spânzurat!

Cuvinte înlăcrimate

Sunt lacrima omenirii, prelinsă
pe orizontul acestui mapamond creat.
Sunt lacrima amurgului, ce trist,
trist s-a estompat;

sunt lacrima unor ochi clipiţi în adormire,
în asfinţirea pleoapelor ce-au fost,
s-au frânt de trista lor privire,
s-au sugrumat sub cerul fără rost...

Mor!

O, ce neant inundat de lacrimi,
ce văzduh prefăcut în fericiri,
o, ce neant neadormit de patimi,
meteahnă adormită-n gând şi vis.

O, ce fericire silită de negura plăcerii,
de şoapta mea înlăcrimată
ce-i nimb, destin sau vis...
O, ce fericire-nlăcrimată,

te-am zărit sub norii cenuşii...

Şi calci acum pe umbra lacrimei uitate
şi calci pe gândul meu pustiu,
stau prefăcut în zâmbet, chiar şi-o viaţă
şi mor uitându-mă-n ochii mei pustii.

Un gând printre rânduri

Fluturi dragi ce mi-aţi purtat de griji odată
şi m-aţi născut sub norii albi, înfivoraţi,
mi-aţi dat şi timp, secunde-n duioşie
şi trişti v-aţi dus, v-aţi despărţit, v-aţi estompat.

Ce-aş oferi măcar într-o clipită?,
o clipă fără de păcat,
mi-aş da şi timpul, secunda, suferinţa,
mi-aş da şi lacrima pentru-n timp îndelungat;

ce stare de mormânt are şi marea,
şi pământul, omul, chiar şi-un animal,
ce stare de gropar, diletant al vremii,
ce stare am de om neînsemnat.

Ce om pierdut eşti tu părinte-acuma,
căci vorbele-ţi sunt rană, înjunghiat...
priveşte-mă ca pe-un străin acuma,
pune-ţi un monoclu pe sufletu-ţi tăiat.

Gândul zilei

Încep o nouă viață... în beznă!

Gândul zilei

Sufletul mi-a fost invadat de patru „zei”, Bach, E. M. Cioran, Octavian Paler și Nichita Stănescu.

Un monstru generos

Suflet împietrit de stări macabre,
de fapte solitare-n zori de zi,
sunt ca o libelulă fără aripi,
mă zbat în largul cerului apus.

Nici vise n-am în nopţi prezente,
nici lacrimi nu-mi mai curg căci am secat,
zâmbesc nostalgic sub cerul nopţii,
e-o noapte sumbră de păcat.

Apun smerit în groapa morţii,
apun sub cerul înstelat,
o salcie tristă, o stea păgână,
nici una nu mi s-a-nchinat.

Moarte singură, moarte uitată,
uitat de toţi lângă calvar,
scrâşnesc din dinţi, din suflet şi privire
şi viaţa mea s-a ruinat.

O, ce scump eram odată,
când zâmbeam ostentativ în zori de zi,
o, ce vremuri mi-au trecut odată
când plângeam la colţ în zori de zi.

Mi-aduc şi-acum bine aminte
de clipele ce mi-au trecut plângând,
mă simt lovit chiar de cuvinte,
bătut de vânt, bătut de gând.

O, câte amintiri funebre,
câte zile blestemate mi-au trecut,
o, ce zi macabră-n zi de iarnă,
când ochii eu mi i-am deschis;

o, ce moarte sigură mă urmărea odată,
am fost pregătit să n-o înfrunt,
o, ce trist eram odată,
ca un nor de plumb plângând.

Gândul zilei

 Atunci când fac ceva nereușit îmi aud vorbe precum, ca, sunt nedrept și fără rezultat. Atunci înseamnă că sunt un drept cu rezultat dar criticat.