Sunt lacrima omenirii, prelinsă
pe orizontul acestui mapamond creat.
Sunt lacrima amurgului, ce trist,
trist s-a estompat;
sunt lacrima unor ochi clipiţi în adormire,
în asfinţirea pleoapelor ce-au fost,
s-au frânt de trista lor privire,
s-au sugrumat sub cerul fără rost...
Mor!
O, ce neant inundat de lacrimi,
ce văzduh prefăcut în fericiri,
o, ce neant neadormit de patimi,
meteahnă adormită-n gând şi vis.
O, ce fericire silită de negura plăcerii,
de şoapta mea înlăcrimată
ce-i nimb, destin sau vis...
O, ce fericire-nlăcrimată,
te-am zărit sub norii cenuşii...
Şi calci acum pe umbra lacrimei uitate
şi calci pe gândul meu pustiu,
stau prefăcut în zâmbet, chiar şi-o viaţă
şi mor uitându-mă-n ochii mei pustii.
pe orizontul acestui mapamond creat.
Sunt lacrima amurgului, ce trist,
trist s-a estompat;
sunt lacrima unor ochi clipiţi în adormire,
în asfinţirea pleoapelor ce-au fost,
s-au frânt de trista lor privire,
s-au sugrumat sub cerul fără rost...
Mor!
O, ce neant inundat de lacrimi,
ce văzduh prefăcut în fericiri,
o, ce neant neadormit de patimi,
meteahnă adormită-n gând şi vis.
O, ce fericire silită de negura plăcerii,
de şoapta mea înlăcrimată
ce-i nimb, destin sau vis...
O, ce fericire-nlăcrimată,
te-am zărit sub norii cenuşii...
Şi calci acum pe umbra lacrimei uitate
şi calci pe gândul meu pustiu,
stau prefăcut în zâmbet, chiar şi-o viaţă
şi mor uitându-mă-n ochii mei pustii.