Fluturi dragi ce mi-aţi purtat de griji odată
şi m-aţi născut sub norii albi, înfivoraţi,
mi-aţi dat şi timp, secunde-n duioşie
şi trişti v-aţi dus, v-aţi despărţit, v-aţi estompat.
Ce-aş oferi măcar într-o clipită?,
o clipă fără de păcat,
mi-aş da şi timpul, secunda, suferinţa,
mi-aş da şi lacrima pentru-n timp îndelungat;
ce stare de mormânt are şi marea,
şi pământul, omul, chiar şi-un animal,
ce stare de gropar, diletant al vremii,
ce stare am de om neînsemnat.
Ce om pierdut eşti tu părinte-acuma,
căci vorbele-ţi sunt rană, înjunghiat...
priveşte-mă ca pe-un străin acuma,
pune-ţi un monoclu pe sufletu-ţi tăiat.
şi m-aţi născut sub norii albi, înfivoraţi,
mi-aţi dat şi timp, secunde-n duioşie
şi trişti v-aţi dus, v-aţi despărţit, v-aţi estompat.
Ce-aş oferi măcar într-o clipită?,
o clipă fără de păcat,
mi-aş da şi timpul, secunda, suferinţa,
mi-aş da şi lacrima pentru-n timp îndelungat;
ce stare de mormânt are şi marea,
şi pământul, omul, chiar şi-un animal,
ce stare de gropar, diletant al vremii,
ce stare am de om neînsemnat.
Ce om pierdut eşti tu părinte-acuma,
căci vorbele-ţi sunt rană, înjunghiat...
priveşte-mă ca pe-un străin acuma,
pune-ţi un monoclu pe sufletu-ţi tăiat.
