Gândul zilei

Empirism

„În aceste clipe m-ați făcut atât de vulnerabil la ștreang și m-ați azvârlit de pe piedestalul sinonimiei.”

Tristețea „vocii” mele

Empirism

Ce tristă-i calea pe care pășesc,
ce tristă-i zarea spre care privesc,
ce tristă-i marea în care m-am scăldat,
ce tristă-i utopia care m-a salvat.

Aceste versuri sunt formale și uneori, tot ceea ce veți lectura pe acest blog, sunt doar gânduri. Să nu intrați în panică.

Gândul zilei (Empirism)

„Plâng în fiecare zi fără să vărs o lacrimă.”

Drumul tăcerii

Se dedică doamnei N. B.

Râuri de cuvinte se revărsau din mine
și scriam în tăcerea morbidă de amăgiri;
scriam de dorul dorului de tine,
iubeam și clipa, starea mea de-atunci.

Sunt omul singur ce s-a plâns prin versuri,
omul călător pe drumul ce s-a stins demult...

Călătorul singuratic al tristelor ispite
și omul rătăcit prin versuri de amurg.

M-am tot ascuns de oameni și de bine,
infernul mi-e tristețe și delir;
tu-mi ești tristețea, amurgul și delirul
starea mea de moarte ce-mi vei fi curând.

Spre orice lucru unde mi-am aruncat privirea
l-am desfigurat și l-am ucis amurg,
scepticul meu gând s-a desfirat și poate,
poate mâine te voi revedea curând.

Gândul zilei

Când vreau să-mi stric ziua, vorbesc despre politica, dar nu cea aristotelică. 

Gândul zilei

Este imposibil de crezut că după asemenea corupție capitalistă, mai pot exista utopii sau chiar ideologii.

Desprinderea de tine; exil

M-am risipit în fragmente
și în deliciile nebuniei;
mi-a rămas doar setea
de nefericire și refuzul pentru viață.
Mă răzbun împotriva mea,
împotriva terorii din trecut
și toate aceste răni,
sunt răni din rateul sinuciderii.
Mi-am greșit epoca și istoria
și toată această scufundare în calm
este rezultatul zâmbetului forțat,
rezultatul durerii și frenezia funerară.

Mă cuprinde o stare narcisiacă
și nu pot uita veselia scrisorii,
nu pot uita răspunsul poemului narcisiac,
nici sinonimia sufletului ei.

Mă voi desprinde de această lume
și mă voi lega de neantul funebru
al clipelor uitării, al ceții
ce va acoperi toamna eternă.

Extazul efemer al tristeții
este povara bolnavă în versurile mele
și gândul tău haotic îndreptat spre tristețe
este freamătul cuvintelor mele,
freamătul desprinderii de lume,
de istorie, de univers.