Gând în adormire!

Cu "mine" îţi adiază
gândurile în umbre
de palmieri şi cerul
îmi pare un evantai
ce-mi întreţine
prospeţimea îndoielilor.

Gândul meu de amurg
prea plin de umbre pentru
a mai crede în ceva...
mă legăn ca o mare
ce-mi refuză înecul.

Scepticismul meu
este ca o mirare a
genialitaţii în faţa
vidului problemelor
şi desigur a realităţii.

Gânduri aplecate tomnatic
asupra lumii, într-o expresie
de fericire dezabuzată,
fără resentiment, ca într-o
atingere fără consecinţe.

Doamne, nu mă mai tem
că voi dispărea, căci
numai Tu rodeşti în mine,
în sufletul şi în gândul meu,
Tu eşti tulpina de care mă sprijin
şi Tu mi-ai dăruit chipul ce-l iubesc.