Nevoia de a profana

Sunt legat printr-o scară de lacrimi
pe care urcă alte lacrimi, vesele
şi topite în vreme plămăditoare!

N-am graţie de iresponsabilitate
care face absurdul poeţilor
atât de fermecător mie şi al
tristelor ajunsuri intime...

Sunt atât de banal în toate
aceste versuri, încât, cred
că nici eu însămi nu mă mai
înţeleg. Am ajuns la absurditate!