Dus de chin

Am plecat iubito,
plec în lumea-mi largă,
plec cu dorul rece,
în durere sufletească;

și-n seara ce se lasă
cu triste astre line,
te văd în umbra zilei,
în largul pătimirii;

și plec, plec, plec
departe-n fericire,
că-n tine-i doar tristețea,
plânsul chinuirii;

dar largul lumii mele-i
dor, destin și pace,
empiric trup de fată
ce-am cunoscut în viață...