Melancolia tăcerii

Nu există suflet mai viguros
decât al meu;
inima îmi e rece,
sufletul nevolnic.

Pot fi neomenos,
să urăsc, să iubesc, să plâng.
Pot fi regele cel ce
a primit "mat".
Pot fi pion, tură sau
chiar nebun.

Pot fi Sieyès, Cioran
sau Paler,
armonie de pian
sau de vioară,

normal în moravuri,
metodic în conduită
și tenebros în felul
meu de a fi,

singur sau sceptic,
înlăcrimat sau vesel,
părăsit sau sufocat...

O, ce plânsă stare de anotimp
pietrificată în mijloc
de toamnă,
în mijloc de gând
sau mijloc de suspin.

O, ce n-aș oferi ca cenușa
mea să-mi fie azvârlită
pe două morminte.
Să fiu pierdut în gând,
spulberat și măturat de vânt...