Gândul zilei

Empirism

„În aceste clipe m-ați făcut atât de vulnerabil la ștreang și m-ați azvârlit de pe piedestalul sinonimiei.”

Tristețea „vocii” mele

Empirism

Ce tristă-i calea pe care pășesc,
ce tristă-i zarea spre care privesc,
ce tristă-i marea în care m-am scăldat,
ce tristă-i utopia care m-a salvat.

Aceste versuri sunt formale și uneori, tot ceea ce veți lectura pe acest blog, sunt doar gânduri. Să nu intrați în panică.

Gândul zilei (Empirism)

„Plâng în fiecare zi fără să vărs o lacrimă.”

Drumul tăcerii

Se dedică doamnei N. B.

Râuri de cuvinte se revărsau din mine
și scriam în tăcerea morbidă de amăgiri;
scriam de dorul dorului de tine,
iubeam și clipa, starea mea de-atunci.

Sunt omul singur ce s-a plâns prin versuri,
omul călător pe drumul ce s-a stins demult...

Călătorul singuratic al tristelor ispite
și omul rătăcit prin versuri de amurg.

M-am tot ascuns de oameni și de bine,
infernul mi-e tristețe și delir;
tu-mi ești tristețea, amurgul și delirul
starea mea de moarte ce-mi vei fi curând.

Spre orice lucru unde mi-am aruncat privirea
l-am desfigurat și l-am ucis amurg,
scepticul meu gând s-a desfirat și poate,
poate mâine te voi revedea curând.

Gândul zilei

Când vreau să-mi stric ziua, vorbesc despre politica, dar nu cea aristotelică. 

Gândul zilei

Este imposibil de crezut că după asemenea corupție capitalistă, mai pot exista utopii sau chiar ideologii.

Desprinderea de tine; exil

M-am risipit în fragmente
și în deliciile nebuniei;
mi-a rămas doar setea
de nefericire și refuzul pentru viață.
Mă răzbun împotriva mea,
împotriva terorii din trecut
și toate aceste răni,
sunt răni din rateul sinuciderii.
Mi-am greșit epoca și istoria
și toată această scufundare în calm
este rezultatul zâmbetului forțat,
rezultatul durerii și frenezia funerară.

Mă cuprinde o stare narcisiacă
și nu pot uita veselia scrisorii,
nu pot uita răspunsul poemului narcisiac,
nici sinonimia sufletului ei.

Mă voi desprinde de această lume
și mă voi lega de neantul funebru
al clipelor uitării, al ceții
ce va acoperi toamna eternă.

Extazul efemer al tristeții
este povara bolnavă în versurile mele
și gândul tău haotic îndreptat spre tristețe
este freamătul cuvintelor mele,
freamătul desprinderii de lume,
de istorie, de univers.

O împlinire... devastatoare

Sunt omul suferinței.
Omul pe care
tu l-ai iubit cândva.
Sunt omul care nu poate spune ceva,
omul singurătății și-al lacrimilor.
Mi-am astupat urechile și nu te-am auzit
strigându-mă și-actualmente,
actualmente regret.
Sunt omul care va pendula
la pântecele unui arbore cangrenat.

Gândul zilei

„Ce bine de mine, nu mai sper la nimic, nu mai am nici o iluzie, deci nu mai am de ce suferi.”

Gândul zilei

„Ce rost mai are un poet când a ajuns să fie înțeles?”

Actul trăirii mele; sinuciderea

Și de-ar fi să mori,
oare cât de mult aș plânge?
Mă tem de agonia mea
și mi-e teamă de mulțime,
de oameni, de tine.
Aripile îmi sunt frânte
și de la sol
nu voi mai putea zbura
niciodată.

Și mă tem pentru a mia oară,
mă tem pentru că nu am siguranță,
nu am nimic.
Sunt eu și pesimismul,
pesimismul și atât.
Acest dezastru este destinul meu,
acest calvar al verbului „a fi”
și nu mă pot împăca
cu existența mea
și mi-e teamă că nu voi avea
curajul de-a mă sinucide.

Aș vrea să schimb ceva din trecut;
să vărs mai puține lacrimi.
Aș vrea să nu existe vara,
nici primăvara, nici iarna...
Ce suflet desfrunzit mi-am desenat
în destinul singurătății mele,
ce stare de lehamite,
de oftat, de plâns, de plictis;

sunt atât de scârbit de mine
fiindcă mi-am lins toate rănile,
și pentru tot acest dezastru provocat,
există un singur vinovat: eu!

Privirea ta m-a pătruns
până în adâncul ființei mele
și crede-mă,
crede-mă te rog,
mi-aș fi dorit să mor
în pragul ușii tale.

Gândul zilei

„Dacă n-ar exista poezia în lumea asta, aș inventa-o!”

Gândul zilei

„În România se bâjbâie la toate capitolele!”

Gândul zilei; mostră de înțelegere!

Se dedică doamnei N. B.

„Tragedia mea provine din adâncul pesimismului, din părțile negative ale existenței.”