Ascultând muzica

Ascultând Bach năpăstuit de vise,
singur în odaia mea sterilă;
privesc în golul abisal și trist
cum muzica se pierde în neștire.

Ascult întins privind tavanul,
înalt, obscur, și mut, și trist;
și-i simt durerea ce-l apasă
căci sunt singur, rătăcit.

Tristă toamnă în lumina de afară,
sub bolta cerului casant, rânjit;
aici, în interior e frig și-i beznă
în infernul ațipit.

N-am mai fost bolnav din martie,
nici nu știu ce să mai spun,
rătăcesc plângând în noapte,
și-am să fug de voi râzând.

Dansez ciudat privind tavanul
sub bolta unui gând de lut,
în marginea cărării ce se iscă,
destinul unui om absurd.

Și fredonez plângându-mi verbul,
cu pleoape străvezii de somn profund,
ezit spunându-mi „cum trec anii!”
în trista-mi viață de amurg.