Când străbat Civicul, liniștea e densă, absolută. Nici pașii creați nu mi se aud pe pământul reavăn și solitar. Sunt cuprins de o solitudine organică în timp ce alunec în întunericul singurătății pe potecile înguste, suspinând reținut și sceptic.
Într-o viaţă nedescris de nepricepută am încercat să pun totul la cap, nu a mers, cineva a stricat totul, prin violenţă, dezamăgire, prostie, lipsă de demnitate şi respect... „Să-ţi ratezi viaţa înseamnă să ajungi la poezie fără sprijinul talentului!” Emil Cioran