Să ne putem opri o secundă

Cu trupul gol savurez momentul
unei iubiri fără răspuns și fără glas;
un gând hoinar omoară timpul,
timpul scurt ce-a mai rămas.

Nu pot visa, nu pot gândi iubito
în vremea ce apune în glasul tău;
afară-i frig, se plânge și se cântă,
afară-i toamnă, va fi mereu.

Mi-e dor de nopțile-mi trecute,
mi-e dor de eu, Cioran și tu;
mi-e lipsă viața-mi fără tine,
mi-ești lipsă tu, expresie, anotimp. 

Mi-e trupul plumb de atâta nedumerire,
de atâtea ploi mortuare și delir;
măcar o imagine, măcar o secundă,
să facem o poveste din al meu mormânt.