Culcă-te odată!

O tulburare lăuntrică, ciudată
mă potolea din setea istovită a vieții;
dar nu-mi amintesc prea bine cum,
înspăimântat rosteam: culcă-te odată!

M-am lăsat furat de gânduri și de visuri
și mi-am înfrânt durerea și oftatul;
sub lumina tremurândă a candelei
un freamăt amintea: culcă-te odată!

Și-i tot mai noapte și-ntuneric
și bolta cerului e tot mai aspră;
sprijinit pe un perete tot mai rece
moartea-mi spune: culcă-te odată!

Și, pleacă viață, pleacă-n nebunie
spre zări ce-apun nepotrivit;
galop neașteptat și fornăit,
chin groaznic: culcă-te odată!