lui Belu Zilber
Și țipetele s-au pierdut în vânt,
din seară spre dimineață;
potolite abia în zori, definitiv,
rămâi cu bine, niciodată.
Pierdut printre magnolii-n Cișmigiu,
la stânga bustului lui Gheorghe Panu;
cenușa ce se risipiea gemând,
în strigătul unei nopți de primăvară.