Cand eram mic
ma jucam...
trist aruncam
privirea de pe geam,
trist ma jucam
cu soldateii pe trotuar
si trist plangeam
cand loveam
masinutele de geam.
Dar micut fiind
eu plangeam
in tristetea mea
de copil bolnav,
radeam cat radeam
dar radeam pana
lacrimi imi dadeau
si de lacrimi ma stergeam
cu mainile muradare
ma manjeam...
dar acum am inceput sa cresc
si nu mai plang
ca un copil ceresc,
plang cu lacrimi reci de viata
care ma fac sa amutesc,
ma tin legat in lanturi proprii
nu legat de stalpii societatii
si acuma cand sunt mare
nu mai plang pentru ca ma doare,
pland de durere sufleteasca
nu de palme cazute-n ceata
acum sufar dupa tine
nu mai sufar
dupa mine...