Pe scaunul de veghe

Ascuns, intr-un decor dalb
si ma gandesc ca un nebun,
zambesc fortat, ascuns in clipe,
triste ganduri, amortite...

In noapte, in liniste deplina
asezat, la o masa veche
privesc ceaiul cel fierbinte
si pixul meu ce scrie-n versuri.

Cu gandul, dus departe
la amintirea ce a trecut,
dar totul, totul este farmec
ca si sunetul de saxofon profund.

Inecat in versuri proprii
Ce ma sfarteca, ma tin legat
acele ganduri zac la tine,
esti de neuitat...

Intorc pagina in viata,
numele tau este scris in ea,
ii scris cu viata, colorata
cu patimi dulci de neuitat.