Murim traind
si traind murim
in somnul nostru rece,
dusi in neant
dusi in pustiu
acolo Dumnezeu vorbeste.
Amurg, lacrimi, agonie
si extaz
inotam in sange rece,
in viata noastra
ce-i un calvar
si timpul nostru trece.
Cat timp a mai ramas
in viata mea pustie?
Cate ceasuri se mai scurg,
adulmecati de
vise...?
Ganduri acre si gretoase
ce-mi stapanesc gandirea,
vise negre
infumurate
imi cladesc privirea.
Oameni albi
cu gandul rece,
ca de mercenari nebuni,
lovesc cu pietre,
lovesc prin vorbe
aceiasi oameni prosti, nebuni.
Nu le pasa
de gandul nostru,
ne strivesc
doar din priviri,
ne vor in lumea
lor concreta
plina de copii nebuni.