Intrebandu-ma?

Eu? De ce
mereu
ma bantuie un gand
infumurat,
un gand lipsit
de biruinta,
o lacrima
ce-n urma a lasat
triste
amintiri tacute?
De ce in urma mea sunt lacrimi,
decor ud
de plangeri amortite,
vise albe, soapte ascutite
si triste lacrimi
orfane spovedite.
Acelasi eu...
acelasi gand obraznic,
aceleasi ganduri,
cuvinte inselate...
De ce eu?
Mereu privesc tacerea,
privesc linistea,
ascultand
amorteala
gandului
ce-n trup
ma stapaneste,
gand inlacrimat
de lacrimile
ochilor
ce pe tine te-au vazut...
De ce ma uit la tine
si te vad a mea?
De ce ma plang de tine
si plang in supararea mea?
Cuvinte spuse
increzator de mine,
singure
in vorbe,
goale in pasiune.
As vrea
sa fug
in lumea-n care
tu traiesti,
sa fiu cu tine,
in clipa-n care
tu vei plange,
sa pot strang la pieptul meu
lacrimile tale
ce ma vor plange.