Romania (part II)

Suntem un neam
care-am iesit din vagauna,
din scorbura,
din munti si din vai.

Toti privim cerul din umbra
si stam drepti in intuneric.
Ne-am racorit zeci de ani
dar doar febra ne mai poate salva.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Suntem garboviti in umbrele destinului
si in cutele fetei noastre
se vad golurile dureroase
ale trecutului nostru trist.

Cand vom ridica capul sus?
In jos privim de cand ne-am nascut.
M-am saturat sa privesc trist
tot ceea ce ne inconjoara.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Trectul Romaniei mele
ma face sceptic, prin
scepticismul ei,
prin teroarea in care a trecut...

De noi se tot vorbeste
spunea un lautar tigan:
"aveti noroc cu noi,
ca de nu ati fi ultimi..."

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

La rascruce de spuse

Ce spui de apus?
De rasarit,
de ploaia care mangaie florile,
de acele nopti mute
ca si-un strigat de virme,
de acele nopti
in care noi
ne regaseam,
ne sopteam cuvinte
impodobite de dragoste...
Am fost noi,
"acum" esenta
nu mai are
s-a pierdut...
Unde?
Intr-un trecut
lipsit de dragoste,
de esenta ei
si de sentimente...
Timpurile "vitrege"
prin care am trecut
au fost astfel
fiindca
nu am fost destul de tari
si de capabili
sa le infrangem.
Imi pare rau,
sunt ca si-o liniste
amarata
cu un suflet nerealizat.

Vis pierdut

Ai venit ca un nor in ceata,
ai patruns in sufletul meu
as vrea sa pot sa te zaresc odata
dar nu la orizont, as vrea in ochii mei.

Dar noi cuminti priveam stropii de ploaie
duiosi cantau cu glasul amortit,
cantau cantecul ce-n buze imi apare
si visul meu a luat sfarsit.

Dar tu frumoaso ai pasit spre mine
cu gandul tau timid plutind,
ai aparut in viata mea pustie
dar ai disparut ca si-un vis pierdut.

Tu mi-ai dat tot ce n-am avut
mi-ai dat speranta sa pot sa uit,
zile reci ce m-au cuprins
dar ai plecat ca si-un vis pierdut...

Intelegere

Intelegerea va fi punctul vietii tale
atunci cand voi continua sa te gasesc,
nu voi inceta, evadare din anxietate
m-a trimis, spre al tau suflet ceresc.

Nu te teme chip de inger,
nu sunt izgonit din iad
nu sunt din strada, nu sunt din lume
dar m-am nascut ca sa te caut...

Privesc spre cer si El raspunde
la intrebari ce eu mi-am pus,
dar timpul trece, viata-mi cruda
si lacrimi curg ca si-un rau plangand.

Ma ascund in mine, in ganduri ce m-apasa
in vise triste fara nici un rost,
dar eu prefer ca sa te caut
sub acelasi gand, fior Dumnezeiesc.

Nu ma lasa sa decid ca-mi pare rau,
nu ma lasa sa plec cand stiu ca te visez,
nu gresi iubito caci timpul este-al nostru
si zilele ce vin vor fi pretul perfect.

Privesc la poza ce tu mi-ai dat-o
o privesc cu dragostea-n ochi,
privesc la chipul tau frumoaso
nu pot sa spun decat ca te iubesc.

Romania

O tara de tarani
cu miros de pamant...
Unii spun ca-i sanatate
de parca ar fi elogiu.

Noi romanii suntem pierduti,
neregasiti pentru a
deveni mai mult decat
un biet popor...

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Tu tara trista
nu mai ai nimic
in afara de tarani,
arta populara si peisaj.

Nimic, esti ca un neant,
ca un fruct cazut din floarea lui,
ca o umbra ratacita
intr-o padure marginita.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Cata vreme va mai trece
sa putem fi si noi oameni?
Sa fim stapani,
ai nostri cel putin!

Dar totul pleaca,
oameni, increderea
si ajungem la epoca
scepticismului, a neincrederii...

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Privirea printr-un strop

Eram intr-un loc retras, singur
si priveam printr-un geam aburit
la stropii de ploaie care cadeau tristi,
se imbinau intr-o balta unita de ei.

Ma uitam fara sa clipesc
la valurile mici provocate de stropi,
priveam in balta si iti vedeam chipul,
erai in mintea mea, ma gandeam la tine...

Ii seara tarziu si inca ploua
dar nu mai sunt in acel loc retras,
sunt cu mine, singur pe strazile ude
si pasesc umezit gandindu-ma la tine.

Stropii imi lovesc fruntea
si se preling pe obrazul meu
de parca as plange, dar nu plang
plange doar natura, plange in locul meu.

Privesc in sus spre o lumina fara glas
galbena si pustie, privesc si vad
sute de mii de lacrimi ce cad pe asflat
il umezesc, il racesc dar il murdaresc.

Ratacesc, impreuna cu o luna amara
si intunecarea ma duce spre un rosu aprins
dar calc intr-un cui si-un spin stateau in cale
dar ochii-mi ard, eu te-am gasit...

Doreen Irvine - De la magie neagra la Cristos

 De la saracie la prostitutie, de la Doreen la "Daring Diana", de la dependenta de droguri la inchisoare, de la satanism la titlul de regina a vrajitoarelor...
 Aceasta autobiografie relateaza implicarea tot mai adanca a unei femei in bezna ocultismului si dramatica ei eliberare.
 O experienta extrema, care ofera speranta... mai ales celor ce considera ca au mers prea departe pentru a putea fi iertati.

P.S. Una dintre cele mai dramatice carti citite de mine, extraordinara povestea ei si totusi cutremuratoare...

Glasul

Iubita mea, ai vocea
ca un ciripit de pasare,
ca un balsam scump,
ca un abure de ceai cald,
ca o adiere de vant de toamna,
ca si-o lacrima pierduta pe obrazul tau,
tacuta,
ca un oftat lung linistitor,
ca o mangaiere pierduta in bratele tale,
ca un fulg de nea topit
ca un cristal transparent,
in care daca m-as uita prin el
as vedea doar chipul tau...
Ai ochi de turturea,
privirea blanda, clara
ca doua perle albe scumpe,
ca doua margele de safir,
ca doua ganduri melancolice
ce-mi tresar mie amintiri,
ca doua flori, doua fructe
doi si doar doua priviri timide
ce-mi strapung in suflet.

Cu mainile legate

Prizonier sunt
in viata mea,
prizonier propriului meu
gol interior,
al propriei mele singuratati,
al sentimentelor goale din suflet...
Nu apartin nimanui,
sunt singur,
un strain...
Cuvantul strain
ma face sa simt un fior de gheata,
un fior nepatruns in mine,
un sentiment rece
ca un turture inghetat
infipt in mine.
Pasesc in fiecare zi pe urme,
vad aceleasi locuri
si pasind zilnic imi ascult pasii,
ei imi vorbesc si-mi spun mereu:
Esti singur! Nu aparti nimanui!
Esti singur!
Coplesit de trista-mi veste
ma zgudui ca un cutremur,
ca un seism puternic,
ca o furtuna maxima
cu vant puternic
si totusi nu gasesc nici o usa,
nici o cheie,
nici o talpa straina
de ceea ce as vrea sa intalnesc.
Ma simt pierdut
aruncat, negasit,
anxios...
Hmm ce vreme dura,
timp pierdut,
frunze zburand,
ganduri soptite neascultate,
vise dulci dar zbuciumate,
ganduri intortocheate,
lacrimi spulberate...
As vrea sa zbor
intr-un loc indepartat,
departe de cei ce ma cunosc,
departe de casa mea,
departe de tot ce-i rau.
As vrea sa alung raul din preajma mea
sa ramana intr-un loc pustiu
sa fiu liber,
sa cant,
sa fluier si sa strig catre tine
sub un cer senin...
Dar deschid ochii
si ma vad in acelasi loc
gol, trist, intunecat
cu aceiasi greata privesc totul
si nimic nu se schimba,
totul e la fel
ca si ieri, ca si maine,
ca si...nu stiu cand!

Radna night

Ultima scrisoare

Esti fericita?
Poate ca as vrea
sa fiu in locul tau,
poate ca mi-as dori
sa te strang la piept,
poate ca imi lipsesti enorm
dar tot sufar
si tot mie imi fac rau...
Oare cat voi mai putea indura?
Cate minute, ore, zile sau ani
voi mai strabate singur?
Sunt ultimele versuri
pe care vreau
sa ti le scriu,
sunt ultimele
clipe petrecute "langa" tine,
ultimele momente
cand ma voi gandi la tine,
sunt minutele care trec
si vreau sa-ti spun adio...
Vreau sa las in urma
tot cea fost si nu va mai fi,
vreau ca totul sa dispara,
sa fie o particula de praf,
o amintire nevazuta, uitata
si alungata din mintea mea...
Prima zi din viata mea
am stiut ca voi suferi,
am stiut ca in umbra ce-am facut-o
pe pamantul cel pustiu
nu va fi roz, poate mai mult pustiu.
Ii ultima "scrisoare"
ultimele versuri,
ultimul gand,
un ultim cuvant.

Povestindu-mi

Nascut-am gandurile-n mine
ce ma fac sa uit de dor,
ma duc spre dealul fara nume
si scrutez intr-un decor.
Pasind agale-n codrul verde
timid si el, ca si-al tau chip
ii simt racoarea lui din suflet
ce in ganduri m-a umbrit...
Nopti uitate in drumul vietii
ai tai ochii pierduti in zori,
tu frumoaso, ratacita dintre stele
cu al tau zambet imbatator.
Alerg, alerg obosit de lume
alerg de voi oameni necrutatori
m-ascund in mine, m-ascund de lume
acei domni biruitori...
In zambetul tau se ascunde nestirea
in surasul tau ma ascund doar eu,
pe chipul tau vad tamaduirea
in ochii tai vad visul meu.
In seara aceasta vom fi doar noi
cu ganduri inodate fine,
taina mea ii chipul tau
ce-l port la gat cu mine.
Pierdut ma simt cand esti departe
ma regasesc intr-un pustiu
fara aer, fara scapare
as vrea sa mor pe trupul tau.
Ehe cate ganduri ma-nfioara
ma aprind, ma tin legat
iubita mea priveste-mi starea
sunt eu, copilul intunecat...
Nimic nu-mi mai pasa,
nimic din tot ce-am invatat
stiu ca-mi lipsesti, stiu de-o viata
dar de anxietate n-am uitat.
Viata-i doar un drum spre moarte,
un antrenament deplin de a trai,
gresim in lumea asta idioata
dar dincolo, nu stim ce va fi.
Of! ce de momente disperate
ce ma cuprind, imi dau fiori
as vrea sa-ti spun taina ce-apasa
pe al meu suflet, muritor.

Suflet de pian

Mohorat privesc, vremea mohorata
ma uit spre cerul cenusiu
acea culoare a anxietatii
ma deprima, ma face mut.

Privesc la drumurile noroioase,
la trotuare umede de ploi,
privesc frunzele cazute-n balta,
zilele ce trec plictisitor.

Nu sunt singur pierdut pe strazi
mai vad un chip pierdut in zori,
un chip de fata visatoare
un ochi de noapte, calatoare.

O seara trista de dupa ploi
se asterne de dupa zi,
ascult Cantata pierduta in culori
si zilele m-i se vor sfarsi.

Albastru-mi este numele
albastrii sunt si ochii tai
azur este cerul sfant
azur ii chipul tau.

Gand sceptic

De ce ai facut asta?
Ai facut ca totul sa dispara,
sa se surpa intre inimile noastre
si totul sa devina o prada...

As vrea acum sa-ntorc privirea
sa te vad zambind in prag
sa stiu ca tu esti fata care
a ucis un suflet cald.

Trag cortina peste suflet
ma uit la tine si iti spun
cuvinte ce-n trup se usca,
uscat sunt eu copil divin.

Alungat am fost de tine
de sentimentul tau inselator
am vrut sa cred, sa cred in tine
dar ai mintit, sunt trecator.

Ca si vremea ma simt acuma
arestat ma simt si eu...
si Paunescu avea arest
dar sunt prins pe chipul tau.

Of fata draga,
daca timpul s-ar opri
as patrunde la tine-n vise
sa ma vezi cersind un gand.

Cu mana ta ai construit caderea
cu trupul tau ai pacatuit
dar eu curat priveam la tine
as fi vrut sa te alint.

Acum in noapte tu imi scri
scrisori de dragoste efemera
nu le citesc, lacrimi imi vin
sa le smulg de-a mea durere.

Oohh in ganduri ce ma sprijin
ma izbesc de chipul tau
as vrea ca tu mareata fata
sa te vezi prin ochii mei.

Suflet trecator

Sufletul trece ca si trenul,
gandurile ma macina zi de zi
iubita mea: uite timpul trece
distanta dintre noi a murit.

Colosal ma simt in lume,
desavarsit in gandul meu,
complet iubesc nemarginirea
infinit in trupul tau...

Orbit de sentimente
de furie si dureri,
fermecat in prezenta ta plapanda,
fascinat de chipul tau.

In timpul nostru ce asteapta
taina dintre noi ce-a aparut,
iubesc clipa ce ne-asteapta
in ziua cand te voi privi.

Tu acolo, eu departe
dar aproape-n gandul tau
cu ochii inchisi privesc la tine
te visez, esti trupul meu.

Aruncat in timp

Minute tarzii zaresc in noapte
le privesc cu greata si imi spun,
clipe singuratice pierdute-n noapte
minute tarzii trec pe furis.

Acolo undeva esti tu iubito
acolo te zaresc cand ma linistesc
te vad in departare, te simt iubito
singur sunt pe drum, singur plutesc...

As vrea acum sa trec cararea
sa te ating in orizont
tu sa fi darul, chemarea
tu sa fi sfarsitul meu.

Lacrimile ce-ti strabat obrazul
sa le sterg cu palma mea
sa gust esenta mult visata
acel gust al tau amar.

Prin versuri, carti si nopti pierdute
eu ma pierd, ma regasesc in vis
modul meu de viata, de traire
ma face omul puternic si nebun.

Oftez ingandurat in mine
inima imi spune ca-s nebun,
iubita mea plecarea nu mai vine
si timpul trece, ii un fum.

Piedut, nu-mi mai regasesc iubirea
a plecat departe, pierduta-n fum
dar ceata vine, toamna pleaca
vin iernile cu sufletul pierdut.

Increzator te caut prin versuri,
acolo te voi regasi oricand
voi pune capat vietii mele
cand te voi vedea curand...

Ar trebui sa spun prin versuri
afectiunea ce pe mine ma ucis,
sa-mi simti iubito starea vietii
sentimentele ce m-au cuprins.

Acum in noapte, tarziu privesc
la ceasul de la mana
timpul trece, trece greu
trece pentru mine.

As vrea acum sa cad in mine
sa suspin, sa sufar si sa plang
sa-mi vad lacrimile curcand pe suflet
si visele mele purtate-n vant.

Spre sfarsit indrept privirea
ma uit spre cerul, azur pustiu
vad nori de gheata, nori in ceata
si nopti sfarsite fara apus.

Intrebari rostite in timpul vietii
ce ma macinau in timp
acuma ii trist, sfarsitul vietii
ce s-a dus in timp pierdut.

Nu stiu cat timp a mai ramas
sa pot sa-ti fur privirea,
sa stiu ca tu iubita mea
priveai cu drag jertifrea.

Inchid ochii mei inlacrimati,
inchid in trista-mi lume
ma simt copilul alungat
din lumea ta obscura.

Ii tarziu privesc la ceas
dar inima-mi pustie,
si sufletul mi-a inghetat
in trista mea mandrie.

Privesc in ochii tai iubito
nu vad decat un gol,
acel gol ce trist rasuna
a pustiu, al meu fior.

Regasind acum tacerea
eu soptesc cuvinte de alint
iti mangai parul tau iubito
te privesc cu drag si-ti spun:

Frumoasa mea flamand de tine
te iubesc ma uit si-ti spun,
esti visul meu, o taina pentru mine
si eu sunt doar un chip pierdut...