Privirea printr-un strop

Eram intr-un loc retras, singur
si priveam printr-un geam aburit
la stropii de ploaie care cadeau tristi,
se imbinau intr-o balta unita de ei.

Ma uitam fara sa clipesc
la valurile mici provocate de stropi,
priveam in balta si iti vedeam chipul,
erai in mintea mea, ma gandeam la tine...

Ii seara tarziu si inca ploua
dar nu mai sunt in acel loc retras,
sunt cu mine, singur pe strazile ude
si pasesc umezit gandindu-ma la tine.

Stropii imi lovesc fruntea
si se preling pe obrazul meu
de parca as plange, dar nu plang
plange doar natura, plange in locul meu.

Privesc in sus spre o lumina fara glas
galbena si pustie, privesc si vad
sute de mii de lacrimi ce cad pe asflat
il umezesc, il racesc dar il murdaresc.

Ratacesc, impreuna cu o luna amara
si intunecarea ma duce spre un rosu aprins
dar calc intr-un cui si-un spin stateau in cale
dar ochii-mi ard, eu te-am gasit...