Ce spui de apus?
De rasarit,
de ploaia care mangaie florile,
de acele nopti mute
ca si-un strigat de virme,
de acele nopti
in care noi
ne regaseam,
ne sopteam cuvinte
impodobite de dragoste...
Am fost noi,
"acum" esenta
nu mai are
s-a pierdut...
Unde?
Intr-un trecut
lipsit de dragoste,
de esenta ei
si de sentimente...
Timpurile "vitrege"
prin care am trecut
au fost astfel
fiindca
nu am fost destul de tari
si de capabili
sa le infrangem.
Imi pare rau,
sunt ca si-o liniste
amarata
cu un suflet nerealizat.