Aşteptare în spleen

Era o furtună continuă
care aduna pe cer norii
întunecaţi, mereu gata
să rapună o tristeţe.

Uneori ploaia e subţire
şi deasă, fără să se oprească.
Atunic, cerul are o nuanţă
uniformă, şi e cel mai trist.

Vântul bătea tare, norii
de toate formele alergau
pe deasupra plopilor
şi aversele cădeau în rafale,

plesnind în drum,
în geamuri, pătrunzând în case
prin cea mai mică fisură...
Toamnă pustie, încă te aştept!