Gânduri peste gânduri

Ah, noi oameni
prăpădiți de gânduri,
sub cerul mult senin
dar plin de gânduri,
gânduri peste gânduri
adunate printre rânduri,
solitari și plini de gânduri
obosiți dar plini de gânduri;

mamele și tații sunt
asupriți de gânduri,
surorile și frații,
solitari
în gânduri...

O, stelare gânduri sugrumate-n rânduri,
aceste versuri ce-s doar gânduri,
eu sunt gând din gânduri sumbre,
efemere stări, efemere gânduri;

putred sunt născut din schița
gândului absurd de gânduri,
putredă-i și marea căci va seca curând,
dar eu rămân îngândurat cu timpul
putrezit de gânduri,
sub o salcie în gânduri,
sub un cer albastru-n gânduri
și vai, vai ce gânduri
suntem cu picioare-n crânguri;

ah, ce mă cutremur plin de gânduri,
nicio soartă n-am în cale,
am doar aripi de Icar în gânduri.
Zac pe bancă-n adormire, chiar și-n gânduri,
și o lacrimă-mi străbate obrazul plin de gânduri,
și mă-ntind în versuri plin de rânduri,
ofilit sfârșesc în corola nimbului de gânduri
în nodul zguduit al timpului pierdut de gânduri...

Ah, zadrnică-i gândirea
când toate-s reci și plâng în gânduri,
chiar iubirea-i gând din gânduri
și iubesc căci cânt din gând în gânduri
și din când în când mai cad pe gând în gânduri.