Un Zeu ce S-a scârbit de noi

Nici pământul n-ar mai suporta privirea
unui soare ce-i scârbit de noi,
ne-am tot ucis de gânduri și suspine,
un Zeu ce S-a scârbit de noi.

Nici apa n-ar mai curge, nici fluvii
ce-au secat plângând,
copaci goliți de haine frânte,
un Zeu ce S-a scârbit de noi.

Nici omul ce-i doar trup și suflet,
nici schimbare, nici pierzări,
suntem noi pierduți fără religie?,
un Zeu ce S-a scârbit de noi.

Înlăcrimați privim cum mor iubiții,
iubiții, oameni fără rost, anoști,
plânse chipuri, plânși ni-s ochii,
un Zeu ce S-a scârbit de noi.