joi, 7 mai 2009

Octavian Paler (R. I. P.)


Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, judeţul Făgăraş, d. 7 mai 2007, Bucureşti) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist şi om politic român.

Activitatea politică

Următoarele activităţi erau în cadrul statului comunist puternic politizate.
1. 1974–1979: Membru supleant al Comitetul Central al Partidului Comunist Român
2. 1980–1985: Deputat de Vaslui în Marea Adunare Naţională, Parlamentul monocameral al             României comuniste
3. 1965–1970: Vicepreşedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune
4. 1976: Preşedinte al Consiliului Ziariştilor
5. 1970–1983: Redactor-şef al cotidianului central România Liberă

Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale şi de critica la adresa PCR şi a lui Nicolae Ceauşescu. I se stabileşte domiciliul forţat şi i se interzic diferite activitaţi în lumea artistică.

Activitatea literară

• Umbra cuvintelor
• Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)
• Drumuri prin memorie II (Italia)
• Viaţa pe un peron
• Scrisori imaginare
• Apărarea lui Galilei
• Aventuri solitare
• Deşertul pentru totdeauna
• Un om norocos
• Mitologii subiective
• Caminante, (2004)
• Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)
• Caminante. Jurnal şi contrajurnal mexican, (2005), ediţia a doua, adăugită
• Viaţa ca o coridă
• Un muzeu în labirint
• Eul detestabil
• Vremea intrebărilor
• Rugaţi-vă să nu vă crească aripi
• Don Quijote în est
• Polemici cordiale
• Calomnii mitologice, editura Historia (2007)

Moartea lui Socrates
Sunt singur,
De ce tremuraţi?
Şi sentinţa e dată.
de ce tremuraţi?
Din vorbele pe care n-am apucat să le spun
se scutură tăcerea
îmbătrînindu-mă.
Nu-mi cereţi să mint cu aceste cuvinte
cu care mi-am descoperit moartea.
Şi nu înţeleg de ce tremuraţi.
Otrava e doar pregătită.
Şi sunteţi prea palizi
pentru nişte ucigaşi cumsecade.



luni, 4 mai 2009

Admir mirat!

Pentru această frumusețe telurică a ta
te admir paralizat, o paralizie care mă încîntă,
mă ademenește în lumea ta frenezică, înduioșătoare.

Mi-ai intoxicat inima ca zumzetul unui stup
de albine înnebunite dupa primavară,
zburdalnice și neocrotite în epiderma zilelor calde...

Privesc mișcările tale lente, lipicioase ca și mierea;
adulmec tot mirosul pielii tale, al părului catifelat...
Plouă pe strada noastră! Bălți sunt peste tot,
dar alergînd puerili în stradă, doar noi ne-mbrățișăm!

duminică, 3 mai 2009

Mai

Mai. Arșița pogoară din pustiu.
Florile înfloresc, albe și colorate.
În amiază, cerul este senin, azur,
ca o lacrimă desprinsă dintr-un ochi,
se apropie de orizont.

Ferestrele se închid,
obloanele de lemn vopsite în verde
orbesc lumina camerelor, ușile se zăvoresc,
pașii calcă timizi pe terase,
tufe de flori ciudate transpiră
în glastre mari,
ventilatoarele cîntă.

Trei ceasuri, casa e moartă,
pomii verzi, sărutul tău.

A început vara...

sâmbătă, 2 mai 2009

Înjosire nebunească!

Mă tîrăsc spre dragoste
ca un melc fără cochilie
și mă simt purtat de vînturi
într-un loc lipsit de gînduri!

Liber ca vîntul care-mi bate,
liber ca iarba, verde crescînd
nu-nțeleg de ce nu-i toamnă
să pot să rîd, să cînt, să plîng!

Înțeleg că viața se adună
și se rispiește, de ce să
păstrez toate amintirile!
Cînd pot uita totul!...

Prefer să dorm în Dumnezeu 
decît să dorm în păcat!
Poate viața mea se schimbă,
căci schimbarea nu-i păcat!

miercuri, 29 aprilie 2009

Moarte clipită

Pentru moment am murit! Nu-mi găsesc plăcerea,
fericirea de care am nevoie și sunt cuprins de neplăceri.

Simt cum o căldură de deșert
îmi arde tot trupul și mă despică.
Nimic din tot ce-ai spus nu voi crede
și toate vorbele mele se vor închina ție!

Îmi văd cuvintele aplecîndu-se înaintea ființei tale,
le văd zbuciumate de cruzimea sufletului tău.
Văd cum toată pustietatea de deșert se-nchină
și solitar în mine mor, căci dor îmi e de tine!

Aștept! Aștept așteptarea cuvintelor tale,
a graiului fals și plin de neadevăr.
Aștept ca tot trupul meu să-ți cînte-n slavă,
slava vremurilor mute și melancolice în tristeți!

Anxietatea este deplinului harului meu,
deplinul cuvintelor mele neregăsite și alungate;
tu iubita mea m-ai izgonit spre tine,
mi-ai dat puterea să mă pot tîrî,
mi-ai dat curajul să-ți vorbesc în șopată
să fiu doar eu, noi doi și tu...

Pomii danseaza în jurul meu! Un dans mut.
Nu-i aud nici cîntînd măcar în acest amurg,
căci cerul sîngeriu îi doar cuvînt de panică
nimic nu-mi mai semnifică tristețea lui!

Aș vrea să plîng, să vărs o lacrimă pe mine...

Singurătate solitară, m-ai învățat să trăiesc prin tine!

Doar un cuvînt vreau...
Dor de cîntul nopților,
de trista lor povară,
de versul uitat și singur,
singur pe o scară!

duminică, 26 aprilie 2009

Un anotimp în infern

Cît de seducătoare e furtuna ta de cuvinte!
Mă zvîcnești și mă simt fumegînd, năpădind
punțile dealurilor de cuvinte, de miresme dulci.

Ceasul trece anevoie. Îmi aduc aminte de
uraganele suferințelor mele, de acele zile
înainte să te ivești tu, să-ți cunosc numele...

Eu eram sinonimul perfect al chinului,
al singurătății... Eram ca și un pod singuratic
într-o vreme ploioasă, întunecat și murdar.

Visam palid și descompus la toate aceste!
Ceasuri de așteptare, de așteptare enervantă,
sugrumată. Nervii îmi cereau poruncitor odihnă.
Era zadarnic! Mă sileam să aștept liniștit.
Era acea liniște obsedantă ca o monotonie fără sfîrșit.
Viața interioară nu-mi mai funcționa. Eram palid
ca și nisipul unui deșert...

Oh! Cu cîtă disperare îmi amintesc acele zile,
acele zile petrecute pe acele bănci...
Ști tu care iubito!... Ți-am arătat noaptea trecută!

Nu voi uita niciodată legănatul crengilor
deasupra capului meu, erau ca într-o horă de unire,
parcă-mi dansau și-mi cîntau toate în cor;
Doar eu le priveam! Singur eram, singur visam!

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Spunîndu-mi

Nu cred că adevărul e întodeauna solemn,
că bucuria e frivolă, iar dansul...
dansul mereu a fost plînset de durere,
un dans pe un cîntec inconsistent.

Trăiesc! 
Și cînd dragostea de oameni mă îneacă,
mă pierd în poezie. Așa e;
între doua vieți, eu și tu!...

Nimic nu mă poate face să zîmbesc,
nici chiar zîmbetul meu, l-am oropsit...